Organizarea concursurilor de înot
Regulamentul este specific fiecărei competiţii şi este redactat de către cel care îl organizează.
Orice regulament trebuie să cuprindă următoarele prevederi: – scopul competiţiei;
-
locul, data, ora desfăşurării şedinţei tehnice; – descrierea bazinului de concurs;
-
denumirea organizatorului;
-
cine are dreptul să participe (grupele de vârstă pe sexe);
-
condiţii tehnice (modul de alcătuire şi desfăşurare a seriilor);
-
festivitatea de deschidere şi închidere;
-
baremurile de participare;
-
programul concursului;
-
ziua, reuniunea, ora de începere;
-
probele de concurs (distanţa, procedeul, sexul, grupa de vârstă);
-
punctajul şi clasamentele;
-
titluri şi premii;
-
condiţii administrative şi organizatorice; – elaborarea materialelor şi difuzarea lor.
Un sportiv poate participa la competiţiile oficiale ale F.R. Nataţie dacă are carnet de legitimare la o secţie de înot, cu viza anuală a federaţiei şi viza medicală. Dacă se cer baremuri de participare, ele trebuie îndeplinite.
Pentru participarea în concurs, antrenorul trebuie să prezinte fişa de start a sportivului, care cuprinde:
-
numărul probei;
-
distanţa, procedeul, sexul, anul naşterii;
-
secţia, numele şi prenumele sportivului (scrise cu majuscule);
-
performanţa realizată în cadrul etapelor precedente ale compe-
tiţiei şi data realizării ei;
-
numele antrenorului care-l pregăteşte.
Oficialii unui concurs
Arbitru categoria a II-a – poate fi orice persoană care a împlinit vârsta de minim 16 ani, a dobândit cunoştinţele necesare pe baza unui curs şi a fost atestat pe baza unui examen.
Arbitru categoria I – trebuie să aibă vârsta de minimum 19 ani, să fi oficiat ca arbitru de categoria a II-a la minimum 10 competiţii, iar ca starter şi arbitru să fi participat la 15 competiţii; a promovat un examen teoretic; a fost verificat la 3 finale de concursuri republicane în posturi de decizie.
Absolvenţii ANEFS şi ai facultăţilor de profil, cu specializare nataţie vor obţine categoria I dacă îndeplinesc ultimele două condiţii de mai sus.
La Jocurile Olimpice, Campionatele mondiale şi Cupele Mondiale, Biroul FINA va desemna următorul minim de oficiali, pentru a conduce respectiva competiţie:
-
arbitrul general (1)
-
arbitrii de parcurs (4)
-
starteri (2)
-
inspectori şefi de întoarceri (2), 1 la fiecare capăt al bazinului
-
inspectori de întoarceri (1 la fiecare culoar)
-
secretar şef (1)
-
arbitrii de ţarc (2)
-
mânuitor frânghie, start greşit (1)
-
crainic (1)
Pentru toate celelalte competiţii internaţionale, organul de conducere va numi acelaşi număr de membri sau unul mai redus, care va fi supus aprobării autorităţii naţionale sau internaţionale corespunzătoare. La campionatele naţionale, numărul oficialilor este mai redus.
Arbitrul general are controlul total şi autoritate asupra tuturor oficialilor, el aplică toate regulile şi deciziile FINA şi va rezolva problemele care nu sunt în întregime acoperite de regulament. El poate interveni în orice moment al competiţiei şi să rezolve contestaţiile legate de desfăşurarea concursului.
Când nu există concordanţă între decizia arbitrului de sosire şi timpii înregistraţi de cronometrori, arbitrul general va determina clasamentul.
El va înlocui orice oficial absent sau aflat în incapacitatea de a-şi exercita funcţia sau găsit ineficient.
Înaintea fiecărei probe, arbitrul general va invita înotătorii, printr-o serie de fluiere scurte, să se dezechipeze. Această indicaţie va fi urmată de un fluier lung, la care competitorii vor trebui să ocupe locurile din spatele bloc-starturilor (sau să sară în apă pentru procedeul spate sau ştafeta mixt). Când înotătorii şi oficialii sunt pregătiţi de start, arbitrul general va ridica braţul, indicând starterului că înotătorii îi aşteaptă comenzile.
Starterul. Sunt de obicei 2 (unul de rezervă). Cu acordul arbitrului general, poate să descalifice pe sportivul care întârzie startul, sau are o comportare necorespunzătoare în momentul startului sau nesoco-teşte intenţionat o decizie. Revenirile din comanda pentru aceste situaţii nu vor fi considerate drept start greşit.
-
Dacă el crede că startul nu este corect, va putea să recheme înotătorii, după ce semnalul de start a fost dat, fără să aibă această posibilitate, în cazul producerii celui de-al doilea start, când înotătorii nu vor mai fi chemaţi înapoi, după semnalul de pornire.
-
Pentru efectuarea semnalelor de start, va lua poziţie pe una din laturile lungi ale bazinului, la aproximativ 5 m de linia de plecare, astfel ca semnalul lui să poată fi observat de către cronometrori şi auzit de sportivi.
Arbitrul de ţarc. El va trebui să aducă înotătorii participanţi într-o probă şi să constituie seriile pe baza ordinii de start.
Inspectorul şef de întoarceri. Sunt 2, câte unul la fiecare capăt al bazinului. Se vor asigura dacă arbitrii de întoarceri îşi îndeplinesc sarcinile în timpul concursului. Ei vor primi rapoartele arbitrilor de întoarceri şi, dacă survine vreo abatere, o vor comunica arbitrului general.
Arbitrii de întoarceri. Sunt repartizaţi de către arbitrul general, câte unul la fiecare culoar, la ambele capete ale bazinului.
-
Fiecare arbitru de întoarceri trebuie să se asigure că înotătorii respectă regulile de întoarcere. Ei vor supraveghea ca şi sosirea să se termine respectând regulamentul.
-
La probele de 800 şi 1 500 m, fiecare arbitru de întoarcere de la capătul opus liniei de plecare va trebui să înregistreze numărul de bazine efectuate de înotătorul de pe culoarul său. Cu ajutorul unor tăbliţe cu numere şi plasat într-un loc dinainte stabilit în care să fie văzut de înotător, el îl va informa asupra numărului de bazine care mai rămân de parcurs.
-
Fiecare arbitru de pe linia de plecare dă un semnal (fluier sau clopoţel) de avertisment, atunci când înotătorul mai are de parcurs două lungimi de bazin plus 5 metri, pentru a înota finalul probei individuale de 800 şi 1500m.
-
Ei vor constata dacă în probele de ştafetă schimburile se desfăşoară corect.