Swim Advisor » Cursuri inot » Blog » Istoria inotului in lume

Istoria inotului in lume

Înotul competițional în Europa a debutat în jurul anului 1800, utilizându-se în principal procedeul bras. În 1873, John Arthur Trudgen a introdus procedeul „trudgen” în competițiile de înot din vest, copiind procedeul craul practicat de indigenii americani. Datorită aversiunii britanice pentru stropit, Trudgen a înlocuit mișcarea de picioare alternativă caracteristică procedeului craul cu o mișcare de forfecare.

Înotul a devenit disciplină olimpică în cadrul primelor Jocuri olimpice moderne din Atena în 1896. În 1902, Richard Cavill a introdus procedeul craul în occident.
În 1908, a fost înființată federația internațională de înot (Fédération Internationale de Natation – FINA).
Procedeul „fluture” a fost dezvoltat în anii 1930, fiind în prima fază o variantă a procedeului bras, până când a fost acceptat ca și procedeu separat în anul 1952.

Înotul recreativ sau de agrement se practică în diferite zone de agrement amenajate sau naturale în care prezența unui bazin de înot, ape curgătoare, lac sau mare, oferă această posibilitate de practicare. Scopul practicării înotului de agrement este cel recreativ, pentru satisfacțiile ce le oferă oamenilor contactul cu apa, cât și satisfacția deplasării în acest mediu mai puțin obișnuit. Practicarea înotului de agrement se asociază cu plaja și cu diferite activități sportive (volei, fotbal etc).

Înotul aplicativ sau utilitar este utilizat în activitățile de muncă legate de mediul acvatic și în cele de salvamar, de salvare de la înec.
În activitatea marinarilor, scafandrilor, pescarilor, a constructorilor de poduri și baraje, constructorilor de nave, înotul este vital pentru salvarea vieții în caz de accidente.
În cadrul înotului aplicativ se organizează de asemenea diferite întreceri, în mod special cele de salvare de la înec.

Se presupune că procedeul bras ar fi cel mai vechi procedeu de înot practicat în scop utilitar. Există dovezi încă de la vechii egipteni că și alte stiluri de înot erau practicate în scop utilitar.
Romanii apreciau înotul pentru valoarea aplicativă și militară, iar camparea militară intr-o tabără, presupunea amenajarea unui loc în vederea învățării înotului pentru soldați. Ei trebuiau să dobândească cunoștințe despre înot deoarece li se cerea să parcurgă o anumită distanță complet echipați de luptă prin apă adâncă. În Grecia, caracterul utilitar al înotului venea prin ocupațiile oamenilor de a pescui corali și bureți.

Este utilizat în scopul recuperării neuro-motorii, în tratamentul unor afecțiuni nervoase, cardio-vasculare, respiratorii, etc., folosirea lui fiind făcută la recomandarea medicilor. De asemenea, se mai poate utiliza înotul și formele de hidroterapie ca mijloace esențiale în relaxarea și refacerea potențialului psiho-fizic în urma eforturilor prestate de sportivii de performanță.
Înotul cu caracter terapeutic se practică în bazine special construite cu apă încălzită, dar se poate practica și în aer liber sau în ape deschise.

Natația ca disciplină sportivă cuprinde:
înotul sportiv (competițional)
polo pe apă
sărituri în apă
înot sincron.
Pe lângă acestea, ar mai putea fi incluse
înotul subacvatic
înotul de fond (maratonul nautic)
înot masters
Beneficii[modificare | modificare sursă]

Înotul este sportul cel mai eficient din punct de vedere al raportului dintre efortul depus și caloriile arse. Înotul ajută mult pentru sănătatea persoanelor cu probleme de circulație sau de coloană vertebrală. Și femeilor însărcinate le este recomandat înotul, deoarece acest sport ajută la îndreptarea mușchilor abdominali și a umerilor, zone foarte solicitate ale trupului unei gravide. Mișcarea în apă poate reduce și durerile incheieturilor, presiunea ridicată a sângelui și disconfortul asociat cu sarcina. Alte beneficii ale practicării înotului sunt:
crește rezistența cardio-pulmonară;
stimulează circulația sanguină;
contribuie la menținerea unei tensiuni arteriale stabile;
reduce riscul bolilor cardiovasculare;
dezvoltă majoritatea grupelor musculare (mai mult de două treimi din întreaga masă musculară);
întărește ligamentele articulare, prevenind posibilele leziuni;
îmbunătățește postura corporală;
dezvoltă flexibilitatea;
generează stări de bine, pozitive;
ajută la îmbunătățirea stărilor de anxietate și ameliorează simptomele de depresie;
relaxează mușchii după stresul unei zile obositoare;
stimulează creșterea și dezvoltarea fizică și psihică;
îmbunătățește dezvoltarea psihomotorie.
Ajută la creștere și dezvoltare, este un mod de a menține condiția fizică